foto: huffingtonpost.com
Când vine vorba despre alimentaia copilului, acesta are 2 modele principale: ceea ce vede la prieteni, copiii din jur, televizor, iar cel de-al doilea model, dar şi cel mai important, eşti chiar tu, părintele lui.
La primul model nu prea poţi renunţa; poţi limita televizorul, dar nu îl poţi exila pe cel mic sau nu îl poţi ţine într-un glob de sticlă în care să nu aibă nicio legătură cu realitate şi mai ales de semenii lui. Iar totodată nu le poţi impune celorlaţi aflaţi în jurul copilului tău, ce să mănânce şi ce nu.
Ceea ce poţi face însă, este ca tu să fii cel mai bun model pentru el, tu să fii un exemplu echilibrat, care urmează nişte reguli clare de la care nu se abate pe furiş, ca să nu vadă copilul…pentru că atunci când va descoperi acest lucru, va fi extrem de dezamăgit. Degeaba îi spui că tu nu mănânci ciocolată şi alimente procesate pe baza de zahăr, ori grăsimi şi prăjeli, dacă te va desoperi la 12 noaptea în frigider infulencand şniţele şi cartofi prăjiţi, iar apoi servind o “bine-meritată” savarină.
Sau şi mai rău, nu poţi mânca în faţa lui mici, salamuri şi cremwursti, iar lui îi spui că nu are voie.
Aşadar, dacă vrei să îl ajuţi să îşi formeze un obicei alimentar sănătos, începe cu tine!
Obiceiurile sănătoase se formează în primii 7 ani, iar de cele mai multe ori, copiii fac ceea ce văd în casă.
Poate că în primii ani ani mai mergea că tu să mănânci îngheţată, iar lui să îi oferi numai un cornet ori un biscuite, sau tu să mănânci sandwich cu salam şi lui să îi dai cu brânză. Pe atunci însă nu observă diferenţa…sau nici nu conta prea mult atâta timp când el savura ceva ce îi plăcea.
Lucrurile însă se schimbă pe măsură ce copiii cresc şi nu mai pot fi “păcăliţi”. Intervine curiozitatea, spiritul de observaţie mult dezvoltat, intervine dorinţa de a fi că cei mari sau dorinţa de a încerca lucruri noi.
Dacă în jurul lui ceilalţi copii mănâncă alimente pe care tu nu le agreezi, iar el îşi doreşte neapărat să le încerce, nu îl priva de asta, făcându-l să se simtă frustrate şi exclus. Lasă-l să guste, dar explică-i că nu este tocmai o mâncare sănătoasă şi că pe termen lung poate crea probleme. Prin urmare trebuiesc evitate astfel de preparate.
Prin urmare, acele alimente care nu trebuie să ajungă în alimentaţia lui, este bine să stea afară din bucătăria voastră.
Aşează la îndemâna lui fructe proaspete, alimente bogate în nutrienţi şi serveşte-te şi tu din ele, fără să îl baţi la cap să mănânce şi el. Doar oferă-i un exemplu. Copiii sunt pofticioşi…şi văzându-te pe tine că mănânci cu poftă dintr-un măr, sunt slabe şanse să nu se ducă şi el să îşi ia unul…mai ales dacă nu l-ai întrebat şi pe el dacă vrea 
Când vă puneţi la masă, savuraţi cu plăcere preparatele, nu vă grăbiţi să mâncaţi repede şi să plecaţi, faceţi din acest moment unmoment important al zilei, când toată familia se reuneşte. Până la urmă nu mâncarea este esenţială, ci momentul în sine, servirea mesei.
Dacă cel mic nu poate termina tot ce are în farfurie, nu îl obligaţi să o facă. Invitaţi-l să rămână la masă numai pentru plăcerea de a savura momentele petrecute cu ceilalţi. Nu îl obligaţi să se supraalimenteze. El ştie cel mai bine câtă mâncare are nevoie.
Nu pleca urechea la sfaturi de genul “copilul trebuei să mănânce carne că să crească”, sau “proteină este esenţială pentru dezvoltarea copiilor”. Sunt tot felul de diete bogate în proteine şi sărace în carbohidraţi pe care mulţi le adopta, în ideea de a creşte copilul mare, fără să fie gras. Însă asta nu înseamnă că aceste diete sunt şi sănătoase. Asiguraţi-vă că cel mic are un regim echilibrat, în care să beneficieze de câte puţin din toate, fără a face excese. Dar asiguraţi-vă că din dieta zilnică nu îi lipsesc fructele şi legumele proaspete, seminţele şi cerealele bune.
Nu pedepsiţi copiii pentru că nu mănâncă şi nici nu îi premiaţi cu deserturi dacă mănâncă bine la masă. Copiii trebuie să dezvolte o relaţie bună şi sănătoasă cu mâncarea şi să nu o perceapă ca pe o obligaţie, sau ca pe o formă de şantaj.
Dacă ţii diete, în niciun caz nu îi spune lui acest lucru. Va împrumută imediat din aceste obiceiuri şi pe termen lung are toate şansele să dezvolte adevărate obsesii pentru modul în care arată şi pentru a fi cât mai slab. Mai bine învaţă-l să se iubească aşa cum este, chiar şi cu un corp imperfect şi că trebuie să mănânce ca să trăiască, nu să trăiască ca să mănânce.
Să mănânce atât cât îi trebuie, echilibrat, fără excese şi să consume alimente cât mai bogate în nutrienţii sunt lucrurile esenţiale dezvoltării sale sănătoase şi armonioase.
The post Cum îl ajuţi pe cel mic să dezvolte un obicei alimentar sănătos appeared first on .